INTERVIU | Cosmin Stan: „Cred că prin felul meu de a fi reușesc să transmit mai departe iubirea mea pentru fotbal!”

Cosmin Stan este, fără doar și poate omul momentului în fotbalul zonal. Promovarea în Liga a II-a cu CSC Dumbrăvița a fost o surpriză absolută, datorită căreia numele comunei noastre se află de câteva zile în atenția presei sportive naționale. O performanță în care el a crezut încă din iarnă, atunci când echipa se afla pe locul 4 în Seria a 8-a a Ligii a III-a. Victoria din primul meci oficial din 2022, 3-0, în deplasare, cu Șoimii Lipova, a fost punctul de cotitură spre această poveste fantastică. De atunci, săptămână de săptămână, le-a vorbit jucătorilor despre potențialul lor și despre șansa promovării, precum „picătura chinezească”. Ne-am așezat la o discuție mai largă cu antrenorul în vârstă de 48 de ani, aflat la cea mai importantă performanță din cariera sa.

Cosmin, a trecut o săptămână de la înfăptuirea promovării în Liga a II-a. Cum ai trăit tot ce s-a întâmplat din momentul în care Trifon a parat penaltiul executat de Vali Munteanu și până acum?

O să vi se pară ciudat ce zic, dar bucuria a durat până a doua zi. Deja de joia trecută, noi am început discuțiile pentru Liga a II-a. De atunci au fost bătăi și dureri mari de cap. Sunt într-un stres continuu…

Am observat asta și la banchetul de final de sezon, care a avut loc vineri. Tu și Florin Macavei erați acolo și cu treabă, cu tabele ce trebuiau semnate, cu discuții individuale cu jucătorii. Doar băieții ce păreau mai liniștiți…

Ei trebuie să se bucure din plin, cel puțin o lună de zile, pentru performanța asta! E clar că antrenorul nu se poate bucura prea mult, pentru că grijile pentru noul sezon deja au început. Dacă vrem să avem performanțe, e normal să ne gândim deja la ceea ce va urma. Cred că sunt mai stresat acum decât înaintea meciurilor de baraj!

În repetate rânduri, ai spus că ai crezut mereu în această promovare. Și totuși, de ce? Ce te-a făcut să crezi?

Sunt optimist din fire, știam potențialul jucătorilor tineri pe care i-am adus, mai ales că am și lucrat cu câțiva dintre ei în trecut. Spuneam și de atunci, de când erau la Carani, că sunt jucători de nivel superior. Nu am avut posibilitatea atunci să promovăm din Liga a IV-a, a mai venit și pandemia și au bătut pasul pe loc, dar știam că au un potențial foarte bun. M-am bazat pe optimismul meu și pe încă un lucru, pe care nu l-am dezvăluit! Spuneam că, pe lângă muncă, mai e un ingredient pe care îl voi spune doar la final. Ingredientul special, dacă vreți! E faptul că jucătorii care lucrează cu mine, chiar dacă nu iubesc fotbalul în momentul în care vin la echipă, ajung să îl iubească 100%. Cred că am abilitatea asta, de a-i face pe toți jucătorii cu care lucrez să iubească fotbalul fantastic de mult!

Dar există asemenea jucători, care nu iubesc deloc sportul pe care îl practică?

Sigur că da! Sunt foarte mulți fotbaliști care văd lucrul ăsta ca pe un job, îl joacă pentru bani și doar atât. Dar cei care lucrează cu mine, vor da totul, pentru că vor iubi fotbalul. Pe asta m-am bazat, pe faptul că toți cei care au ajuns să formeze vestiarul echipei CSC Dumbrăvița își dau tot interesul pentru rezultate foarte bune și pentru a practica un fotbal plăcut. Cred că prin felul meu de a fi, reușesc să transmit mai departe iubirea mea pentru fotbal. Dacă mi-ați aduce acum un jucător blazat, de 35 de ani, prin felul meu de a fi sunt convins că pot să îi schimb mentalitatea și să se gândească din nou la cariera de fotbalist!

Totuși, lotul a fost format aproape de la zero, așa cum s-a mai spus în repetate rânduri. Care sunt criteriile după care îți alegi jucătorii?

Un singur criteriu: foamea de performanță. Atât! Sper să fie la fel și de acum înainte, iar jucătorii care vor fi transferați pentru noul sezon să fie de același profil. S-ar putea să și greșim, dar acesta e criteriul principal!

Pe de altă parte, văzându-i pe băieți și în afara terenului, am observat că formează un grup cu adevărat unit. Nu e deloc un clișeu în cazul Dumbrăviței, chiar e o unitate a grupului cum rar am mai văzut în fotbalul zonal în ultimii ani!

Cu atât mai mult sunt de apreciat aceste rezultate. Acum 11 luni, mai erau 3-4 jucători din lotul vechi, iar în rest erau veniți din alte părți. Mulți dintre ei nici nu se cunoșteau când au intrat în vestiar și, în mai puțin de un an, s-au legat niște prietenii între jucători care vor dura pe viață! Ăsta e un lucru foarte important… Crește inima în mine când văd ce glume au între ei, tinerii cu bătrânii sau bătrânii cu tinerii. Niciunul nu se supără! Îmi dau seama că am realizat un lucru mare: o familie. Cred că e unul dintre cele mai greu de realizat lucruri în fotbal, dar în momentul acesta pot spune fără să greșesc că CSC Dumbrăvița e o mare familie!

Intrăm într-o zonă mai delicată, dar era clar că nu o puteam evita… Crezi că dispariția tragică a lui Marjan Maric a unit și mai mult acest grup?

Sută la sută! Tragicul accident a avut loc cu o săptămână înainte de reunirea noastră din iarnă. În acele zile, m-am temut foarte mult că nu vom putea trece peste aceste momente și că pregătirea va fi un fiasco. Îmi aduc aminte de prima zi alături de băieți, am plâns cu toții în vestiar, am spus o rugăciune – Berivoiescu a fost cel care rostit-o cu voce tare. Au fost niște emoții fantastice și cred că ziua aceea ne-a ajutat mult pe partea sentimentală, de motivație, până la final, până la ultimul meci cu Reșița. Îmi pare rău că a trebuit să trecem prin așa ceva, dar episodul acesta a întărit foarte mult echipa.

S-ar putea să mă înșel, dar cred că și pentru tine, ca antrenor, a fost primul elev pe care l-ai pierdut într-un astfel de mod…

Din păcate, am mai trăit asta la Lugoj. Era vorba de Mladescu, un jucător care se pregătea să plece de la echipă și tot într-un accident a decedat.

De altfel, în iarnă a trebuit să-ți regândești planurile, pentru că și alți jucători la care nu voiai să renunți au devenit indisponibili. S-au lăsat de fotbal Andrei, Dobie și Berivoiescu, iar Amariei și Benea s-au accidentat în perioada de pregătire.

Așa e. Dacă în vară, când am reluat pregătirile, mai erau patru jucători din lotul vechi, sezonul de primăvară l-am început cu un singur jucător din acel lot: Zurbagiu. Am avut acele trei renunțări care ne-au dat un pic peste cap. A fost decesul lui Maric, care ne-a dat complet peste cap, pentru că pe el îl vedeam titular pe postul de fundaș dreapta. Am crezut că vom merge în mare cu același lot și că vom mai aduce maximum patru jucători, dar am ajuns la nouă jucători transferați! Dar jucătorii noi s-au integrat foarte repede și ne-au ajutat foarte mult în această primăvară.

Care a fost momentul de cotitură din această primăvară, cel în care ai simțit 100% că vă puteți bate cu șanse reale la promovare?

Cred că primul meci, cel din deplasare cu Lipova! Acel meci ne-a arătat că putem să sperăm la primul loc. Ne-am dat seama atunci că suntem buni și că putem face o performanță mare! Cel puțin așa simțeam eu, nu știu dacă și jucătorii. Dar de atunci, săptămână de săptămână, a fost picătura chinezească pentru jucători. La fiecare antrenament le repetam că putem termina pe primul loc!

Și când au început să te și creadă?

Cred că după victoria de la Ghiroda, dinspre finalul play-off-ului, când am trecut pe primul loc!

Revenind la parcursul din acest sezon, care consideri că a fost cel mai bun joc al echipei, din toate punctele de vedere?

Prima repriză de la Ghiroda, din meciul pe care l-am amintit. Am intrat cu 3-0 la pauză și cred că trebuia să fie 6-7 la zero! A fost totul perfect, deși am ratat câteva ocazii mari. Dar cred că acela a fost cel mai bun meci. Ca importanță, aș numi totuși meciul de la Reșița. Am făcut un joc foarte bun, întins pe 120 de minute. Chiar pot să zic că m-am temut un pic după ce ne-au egalat. Dar nu m-am temut de prelungiri, ci de acele câteva minute până la finalul timpului regulamentar, când ei erau pe val. Dar în prelungiri mi-am revenit și eu la starea mea normală.

Iar cel mai slab meci?

Eșecul de la Dudeștii Vechi. A fost, de altfel, singura înfrângere pe care am suferit-o în deplasare. A fost, de departe, cel mai slab joc! Dar și acolo am avut absenți. Nu l-am avut pe căpitanul echipei, pe Zurbagiu, nu am avut motorul echipei, pe Martinov, și nici pe unul dintre cei mai constanți jucători ai sezonului, pe Ghinescu. În primele minute, am avut o ocazie foarte mare la 0-0, prin Motreanu, care a șutat în transversală, mingea a căzut pe linia porții iar apoi a ieșit afară. Cred că dacă dădeam gol acolo, am fi câștigat și acel joc!

E deja de notorietate faptul că în echipă sunt și jucători care lucrează. Trifon sau Martinov au devenit adevărate vedete în presa națională…

Apropo de acest aspect… Știam că va fi o emulație în rândul comunității noastre, dar nu mă așteptam să fie o emulație atât de mare la nivelul țării! Nu vorbesc prostii… Chiar am primit o grămadă de telefoane din localități foarte îndepărtate, multe mesaje cu adevărat emoționante. Sunt oameni care ne apreciază și care ne-au spus că performanța noastră e incredibilă. Dacă oamenii ăștia ar fi știut de unde am plecat noi în vara trecută, cum am căutat să ne încadrăm în buget, cum am format lotul de jucători, probabil mirarea lor ar fi fost și mai mare! Nu aș fi crezut că în toată țara se va vorbi atât de mult de Dumbrăvița…

Totuși, ce vor face mai departe acești jucători? Pentru că sunt, totuși, piese de bază!

Vom face tot posibilul ca prin oferta noastră să îi mulțumim. E clar că, având o muncă grea, fizică, nu pot juca la Liga a II-a, pentru că le ia din randament. Ne dorim să găsim varianta prin care ei să se concentreze doar pe fotbal în sezonul viitor, e prima noastră prioritate!

Chiar așa, ce semnale ai în privința Ligii a II-a? Sigur că nu te întreb de dosarul de licențiere, dar simți că există o emulație în rândul factorilor de decizie din Dumbrăvița? Simți că ai trezit comunitatea locală prin această performanță?

Da! De pildă, nu mă așteptam ca noaptea, când ne-am întors noi de la Reșița, să ne aștepte atât de multă lume la stadion. Merg pe stradă, prin Dumbrăvița, și vin la mine oameni pe care nici nu-i cunosc și dau mâna cu mine, îmi spun că apreciază tot ce s-a realizat și ne transmit că vor face tot posibilul să ne ajute cumva pentru a continua în Liga a II-a. Toată lumea se străduiește în momentul de față, începând de la primar până la ultimul om din club. Nu e ușor, e chiar foarte dificil, dar sper din suflet să putem evolua în Liga a II-a.

Și pentru tine, ca antrenor, ar fi o premieră Liga a II-a. Cum aștepți trecerea la acest nivel?

Așa e, nu am antrenat niciodată în Liga a II-a. Cum să fie? Un moment emoționant, îl aștept exact ca jucătorii. Am mare dorință de a face performanță și în acest eșalon.

Antrenezi de ani buni în zona Timișului, iar rezultate ai avut și în alte părți, nu doar la Dumbrăvița. Cum se face că ai stat atâția ani „la cutie”?

Vara trecută, imediat după ce m-am înțeles cu Dumbrăvița, am fost chemat la discuții la Poli. Am fost mai mulți antrenori cu care s-a discutat, dar a fost ales Dorin Toma. Păi, ce să spun? Nu vreau să par lipsit de modestie, dar de când m-am apucat de antrenorat, absolut toate echipele la care am fost au făcut performanță. Au terminat pe primele două locuri în ligile în care au jucat și au ajuns în fazele superioare ale Cupei României, cum a fost cazul la Ripensia și Mama Mia Becicherecu Mic. Cred că mi-am făcut treaba la toate echipele la care am fost. Nu cred că am stat la cutie, cred că m-au ținut la cutie oamenii de fotbal din zonă!

De ce? Asta e întrebarea!

Pentru că spun lucrurilor pe nume, iar un asemenea fel de a fi deranjează în România. „Stan nu face parte din filmul nostru”. Cam ăsta e textul general… Eu așa sunt, asta e firea mea…

La Dumbrăvița ai găsit înțelegerea asta? Sunt aici oameni cu care poți discuta „pe șleau”?

Absolut! L-am găsit aici pe Radu Suciu, care gândește fotbalul aproximativ ca și mine. Mi-a fost ușor să lucrez, pentru că am avut parte de liniștea pe care nu am avut-o la alte echipe! Cred că liniștea asta a dus și la aceste performanțe. L-am găsit aici și pe Florin Macavei, un om de fotbal cu care ai ce să discuți. Când deschizi gura, el știe imediat ce vrei să spui, nici nu mai e nevoie să te exprimi. Pentru că știe cu ce se mănâncă fotbalul. Iar astea au fost lucruri foarte importante!

Să încheiem într-o notă mai veselă, iată că ai făcut ce ai făcut și ți-ai stricat și vacanța!

Au, eu mi-am stricat-o de tot! De tot! Aveam în plan să merg și la mare, dar nu cred că voi putea. E nevoie de mine la club. Cred că mă rezum doar la cele patru zile pe care le voi petrece în Slovacia, la Campionatul European U19, unde voi urmări primele două meciuri ale României, cu Italia și Franța!