INTERVIU | Florin Fabian: „A fost un amalgam de stări emoționale”

Cu Florin Fabian la timonă, echipa noastră de fotbal și-a îndeplinit obiectivul de menținere în Liga 2, fără disputarea barajului, iar în Cupa României a izbutit, pentru a doua oară în istorie, calificarea în faza grupelor. Un sezon lung, pe alocuri extrem de dificil, pe care Florin Fabian l-a disecat în următorul interviu:

Florin Fabian, pentru început cum ai plasa experiența din acest sezon, de la Dumbrăvița, la scara întregii tale cariere de antrenor?

O experiență din care am foarte multe de învățat. A fost un sezon cap-coadă, să zic așa, în care am încercat să construiesc o echipă după filozofia mea. De fapt, am reconstruit tot ce însemna echipa Dumbrăviței când am preluat-o anul trecut. Am păstrat doar 12 jucători din lotul care retrogradase și am încercat să îl completez cu jucători mai tineri, cu dorință de afirmare. În același timp, am încercat să formez un lot alături de care să putem să ne îndeplinim obiectivul. După cum se știe, am fost bonificați de Federație cu un loc de Liga 2, după retrogradare, și încercam o nouă etapă în ceea ce însemna echipa Dumbrăvița la momentul respectiv. A fost un sezon foarte greu. Personal, mi-a fost greu pentru că am avut trăiri diferite și multe, multe momente în care am suferit, dar și multe momente frumoase. Deci a fost un amalgam de stări emoționale. După victoria din prima etapă, cu CS Dinamo, au urmat șase eșecuri la rând, cu echipe care își doreau să intre în play-off și chiar să promoveze în prima ligă. După care, sigur, echipa încet-încet și-a revenit, am câștigat în omogenitate și am reușit să terminăm sezonul de toamnă cu 15 puncte, după care am făcut alte 17 în sezonul de primăvară, când am adus jucători cu maturitate și am reușit să creștem și din acest punct de vedere. În concluzie, un campionat din care trebuie să învățăm și mie îmi place să trag învățăminte din experiențele pe care le am. Am mai avut un sezon la fel de greu când antrenam Arieșul Turda, atunci am terminat pe locul 9 în Liga 2, în sezonul 2010–2011, și cred că a fost ultimul sezon al celor de la Arieșul. Ulterior s-au desființat. A semănat puțin sezonul respectiv cu sezonul acesta, dar cel de la Dumbrăvița a fost unul special, pentru că mă întorceam într-o zonă în care mi-a plăcut, fiind și la Ripensia ultima dată antrenor principal, și cred că va fi benefic în perspectiva următorului sezon.

Despre sezonul de toamnă am discutat pe larg în iarnă. Totuși te-aș întreba unde ai simțit atunci că suferă cel mai mult echipa și în ce măsură consideri că s-au rezolvat problemele și prin transferurile din iarnă și prin pregătirea făcută pentru sezonul de primăvară?

Cum am mai spus, în sezonul de toamnă am luat prea multe goluri din naivități sau lipsa maturității compartimentului defensiv, ceea ce a dus de multe ori la o dezechilibrare a echipei. N-am reușit să ne revenim pe tabela de marcaj. Și aici am suferit foarte mult, dar am suferit și ca personalitate în joc. A fost un parcurs pe care mi l-am asumat în sezonul de toamnă. Dar și așa am reușit să facem 15 puncte și să fim mereu deasupra liniei retrogradării. A urmat sezonul de primăvară, cum vă spuneam, în care prin aducerea unor jucători cu experiență, cum sunt Șeroni, Casap, Dussaut, s-a adus acel plus de responsabilizare, de personalitate în rândurile jucătorilor noștri și iată că ne-a ajutat să ne îndeplinim obiectivul.

Startul sezonului de primăvară a fost excelent, s-au adunat în campionat 10 puncte din 12 posibile și, aș mai adăuga, un joc foarte solid cu FC Argeș în Cupă. Cum ai caracteriza parcursul din acel calup de meciuri și cât de importante s-au dovedit din punctul tău de vedere în bilanțul final al sezonului?

Da, a fost un calup foarte important de meciuri, în care echipa a arătat o formă sportivă foarte bună. De fapt, și asta am urmărit când am început pregătirea în ianuarie, să aduc echipa într-o formă sportivă optimă încă de la  primul meci, pentru că știam că sunt patru etape din sezonul regular rămase în care noi trebuie să facem cât mai multe puncte pentru a avea o perioadă mai liniștită în play-out. Am făcut acele 10 puncte din 12 posibile, după care a urmat o scădere în curaj și o scădere de formă a unor jucători, ceea ce s-a resimțit. Dar, cu multă responsabilizare, cu multă motivație, cu multă muncă, am reușit ulterior să mai facem niște puncte care ne-au ajutat să terminăm așa cum ne-am propus. Deci, victoriile cu Reșița și cu Afumați sunt foarte importante pentru noi. Și, bineînțeles, plusul organizării defensive, care a fost principalul atu al nostru în menținerea echipei în Liga 2, prin faptul că n-am încasat niciun gol acasă în sezonul de primăvară.

Totuși, de ce consideri că s-a produs acea scădere de formă la intrarea în play-out? A fost oare resimțită mai puternic presiunea sau altele au fost cauzele?

Cred că am avut și ghinion. Probabil au fost și momente de relaxare, dar dacă mai țineți minte, în primul meci din play-out, la Chiajna, am fost privați de un gol valabil în prelungiri, ceea ce ne-a scos un punct din buzunar. Apoi, și asta trebuie să specific, de-a lungul campionatului am jucat cu două meciuri mai multe în deplasare decât acasă. Ne-am dus tot în deplasare, la Satu Mare, unde am făcut din nou un meci mai relaxat, să zic așa, cu toate că nu meritam să pierdem. Am făcut însă niște greșeli personale și am fost taxați, am pierdut cu 3–2. După care, sigur, am început să ne trezim și să vedem realitatea, faptul că eram în scădere de formă. În următoarele etape am făcut acele șapte puncte de care aveam nevoie, adică egalul cu Șelimbăr în meci direct și victoriile cu Reșița și Afumați. Deci, revenind la întrebarea pe care mi-ai adresat-o, cred că a fost și o ușoară relaxare, o ușoară scădere de formă pe fondul acestei relaxări sau lipse de concentrare totală, care ne-au condus spre niște greșeli individuale. Au mai fost și câteva greșeli de arbitraj, poate neintenționate, prin anularea golurilor lui Șeroni de la Chiajna și a lui Burnărașu, la Bacău. Bineînțeles, putem vorbi și de ghinionul din meciul cu Satu Mare, unde în minutul 90+4, am luatt acel gol din lovitură liberă, imparabil.

„Atuul nostru a fost forța grupului”

Înaintea meciului cu CS Afumați, din ultima etapă, existau încă toate scenariile pe masă: salvare directă, baraj și chiar retrogradare directă. A fost vreun moment în care te-ai îndoit că echipa își poate realiza obiectivul?

Un antrenor trece prin foarte multe stări, îți vin foarte multe gânduri și e clar că exista și posibilitatea să retrogradăm direct prin jocul rezultatelor. Dar eu întotdeauna am încercat să transmit echipei încredere și mobilizare maximă, motivare și, bineînțeles, multă dorință de a munci în teren acolo. Din punctul acesta de vedere, atuul nostru a fost forța grupului și nu neapărat calitățile individuale.

Inclusiv în această primăvară, au fost perioade cu probleme medicale destul de serioase. Iată, Carlo Casap nici nu a apucat să debuteze în campionat, a jucat doar în Cupă, cu FC Argeș, iar Olariu a lipsit încă din toamnă. Ce impact consideri că au avut problemele medicale în parcursul echipei?

E un aspect pe care nu neapărat l-am omis, dar nu vreau să mă plâng de aceste indisponibilități foarte mari pe care le-am avut și în finalul sezonului de toamnă, dacă mai țineți minte, dar și în sezonul de primăvară. Dar comparativ cu sezonul de toamnă, în sezonul de primăvară am avut un lot mult mai echilibrat valoric și am avut cu cine să îi înlocuim pe cei accidentați. În sezonul de toamnă am avut mari probleme pe final, din cauza faptului că am jucat multe meciuri și în Cupa României. Am avut cinci meciuri, și cu cele 17 din campionat, am ajuns la 22 de meciuri doar în sezonul de toamnă. Este mult pentru un lot care n-a fost construit nici numeric, nici echilibrat valoric în vară. Ideea noastră a fost să vedem în iarnă la ce nivel suntem ca să ne putem completa ulterior, ceea ce s-a și întâmplat

În ce măsură simți că a evoluat vestiarul între startul și finalul campionatului? Sau, altfel spus, au existat jucători care poate ți-au depășit așteptările, care au evoluat peste potențialul lor inițial?

Întotdeauna un antrenor are niște așteptări de la jucători. N-aș putea spune că unii mi-au înșelat așteptările și alții mi le-au depășit. Cred că sunt jucători care au încercat să dea maximum pentru echipa noastră și asta e senzația mea, că am reușit să storc totul din acest lot. Sigur, întotdeauna e loc de mai bine, dar sunt niște învățăminte pe care trebuie să le trag. Având în vedere că în zona Timișoarei întotdeauna a existat un soi de boemie la nivel de fotbaliști, la nivel de fotbal, eu am încercat să scot cât mai mult din lotul pe care l-am avut la dispoziție. Nu știu dacă am reușit, dar, cum spuneam, am senzația că am scos tot ce am putut din această echipă.

Dacă ar fi să identifici două decizii inspirate și două decizii pe care ți le reproșezi din acest sezon, care ar fi acestea?

E greu de spus… Cred că o decizie inspirată a fost aducerea lui Alin Șeroni în partea a doua a sezonului. Și tot din primăvară, aș spune introducerea lui Calotă pe finalul playout-ului, pentru că am simțit că e un jucător care a progresat de-a lungul sezonului, chiar dacă a jucat mai puțin în prima parte. În sezonul de primăvară a reușit să crească, au trecut și câteva luni peste el și cred că ne-a ajutat evoluția lui. Decizii neinspirate pot fi multe la un antrenor, dar, desigur, eu aș vrea să rămân cu partea pozitivă. Sunt momente în care mi-am reproșat unele introduceri în teren ale jucătorilor, dar aceste lucruri n-ai cum să le simți decât după meci, când vezi că jucătorul respectiv n-a dat randamentul scontat. În rest, decizii în ceea ce privește alcătuirea lotului nu prea pot să mi le reproșez, pentru că, știind limitele și bugetul clubului nostru, am încercat să aducem tot ce ne-am permis. Dar aici sunt multe lucruri din care pot învăța, să zic așa, în privința alegerii primului 11. De multe ori, poate că puteam să alcătuiesc și altcumva echipa. În ceea ce privește pregătirea, nu există reproșuri, pentru că am lucrat foarte bine alături de staff-ul meu, de preparatorul fizic Cătălin Stănilă, un profesionist adevărat. Poate aș putea să îmi reproșez faptul că, la începutul campionatului, am încercat să joc cu un „under” în poartă, născut în 2006. Deci, sunt multe alegeri, și inspirate, și neinspirate. Asta e viața antrenorului, învățăm din greșeli și numai cine nu muncește nu greșește.

„Vom păstra nucleul de bază”

Cum ai simțit în acest sezon sprijinul clubului? Mă refer la conducere, la staff, la oamenii din jurul echipei.

Anul trecut, când am venit la Dumbrăvița, din discuțiile pe care le-am purtat cu oamenii din club înainte de a semna, mi-am dat seama că voi avea libertate în tot ce înseamnă munca de antrenor. Pentru mine e un aspect foarte important. În fotbalul românesc, știm cu toții că munca antrenorului e de multe ori călcată în picioare, prin anumite impuneri și compromisuri care i se cer. Dar aici nu a fost cazul și, pe această cale, vreau să le mulțumesc celor din conducerea administrativă, pentru că mi-au dat credit total, din toate punctele de vedere. Pe mine nu poate decât să mă bucure să lucrez la un club care îmi lasă libertatea să aleg, să fac selecția, să fac pregătirea și primul 11 așa cum îmi doresc. Consider că e parte a profesionalismului. Iar dacă e să vorbesc despre Dumbrăvița, din acest punct de vedere, aici chiar există profesionalism. Rămân încă un an la Dumbrăvița, tocmai din aceste considerente. Mă simt foarte bine la Dumbrăvița și sper ca următorul sezon să fie cel puțin la fel de bun precum cel recent încheiat

După un prim sezon în care, practic, ai reorganizat din mers echipa, care acum e aproape total schimbată față de cea pe care ai preluat-o, cum ai vedea abordarea stagiunii viitoare?

Lucrăm la strategia pentru viitorul sezon. Nu aș vrea să vorbesc acum foarte mult, pentru că încă suntem în cursul discuțiilor despre modul cum vom aborda stagiunea următoare. Ceea ce pot să spun e că vom păstra nucleul de bază din sezonul ce s-a încheiat și vom încerca să ne întărim cu 4-5 jucători, care să aducă un plus mai ales în compartimentul ofensiv și la nivelul „underilor”. Acolo am avea niște probleme, pentru că din sezonul viitor „under” mare va fi generația 2006, iar „under” mic, 2008. În principiu, cam acestea ar fi câteva dintre caracteristicile pe care le urmărim.

E în sfârșit vacanță și pentru tine, mă gândesc că te reîntorci la a doua ta pasiune – scrisul. Cum merge lucrul la al doilea volum din „Poveștile fotbalului romantic”?

Așa e, îmi place să scriu, îmi place să mă conectez la fotbalul din trecut. Uneori devin nostalgic… Fotbalul a evoluat foarte mult și parcă, odată cu trecerea anilor, ne întoarcem tot mai mult la ceea ce se juca în trecut, un fotbal nu neapărat mai calitativ, dar cu siguranță mai spectaculos. Încerc să finalizez volumul 2 din „Poveștile fotbalului romantic”, în care încerc să descriu frumusețea fotbalului din odinioară, cu experiențele pe care le-am avut și eu, și cei din jurul meu. Cred că în această vacanță voi finaliza și acest volum.

De această dată, din ce înțeleg, se va axa mai mult pe experiențele tale personale…

Da, da, da. Va fi diferit. Dacă primul volum a fost bazat mai mult pe poveștile vechi ale fotbalului din România, multe povești din perioada interbelică și care mergeau până în anii 70-80, de data aceasta pun mai mult accent pe experiențele personale, de la echipele la care am jucat sau pe care le-am antrenat. Vor fi povești cu o aromă romantică, care sper să aducă cititorilor o undă de nostalgie și de bucurie, în același timp, pentru fotbalul de odinioară.

A consemnat Gabriel Toth