O repriză secundă de coșmar

Echipa noastră de fotbal a pierdut cu 4-2 meciul disputat acasă, cu CSM Slatina, în etapa a 8-a din Liga 2. După o primă repriză echilibrată, cu ocazii de ambele părți, nimic nu anunța desfășurarea incredibilă a ostilităților din repriza a doua.

În prima repriză, Dumbrăvița a fost același adversar incomod ca în precedentele etape, în care a demonstrat că poate juca de la egal la egal cu orice adversar din campionat. După un șut periculos al lui Mihaiu, în minutul 3, puțin pe lângă poartă, alb-verzii au replicat prin Modan, în minutul 10, cu un șut din întoarcere ce a ratat puțin ținta. După minute bune de luptă mai mult în zona centrală a terenului, ocaziile au reapărut spre finalul primei reprize, din lovituri libere. În minutul 39, Ekmekci a tras de la 22 de metri, iar fostul nostru portar, Toroc, a reținut în doi timpi. Iar peste două minute, un alt ex-dumbrăvițean, Călin Toma, a bătut o lovitură liberă de la 25 de metri, iar Mikloș a reușit să respingă spectaculos, de la rădăcina barei.

Mai mult, repriza a doua a început cu o acțiune de contraatac superbă a Dumbrăviței, încheiată cu o deschidere a lui Ekmekci pentru Modan, care a șutat de la marginea careului, în forță, dar Toroc a respins în corner. După care a început coșmarul…

În minutul 51, după o pasă trimisă înapoi de Zurbagiu, Mikloș a fost surprins de insistența lui Mahadi Kayondo, care a intrat prin alunecare, iar balonul degajat de portarul nostru l-a lovit pe atacant și a intrat în poartă. În minutul 67, același Kayondo a recuperat un balon de la Apro, aproape de tușă, și a trimis de la mare distanță spre poartă, surprinzându-l ieșit pe Mikloș. Iar în minutul 70, Andrei Trașcu a tras de la 35 de metri, balonul a fost deviat și l-a păcălit pe portarul nostru.

Deși la 0-3 zarurile păreau aruncate, echipa noastră a găsit energia pentru o tresărire de orgoliu spre final, care a readus-o în meci. În minutul 82, Anișorac – abia intrat în teren, a trimis un balon la bătaie în careu, iar Nicu Modan a înscris din colțul careului mic, cu capul. Apoi, în minutul 85, Apro a centrat tot spre bara din stânga lui Toroc, unde și-a făcut apariția Ouadie Salhi, marocanul punctând tot cu o lovitură de cap.

Din păcate, forcing-ul pentru golul de 3-3 nu a avut niciun rezultat. În schim, în cel de-al doilea minut de prelungire, Cătălin Țîră a trecut ușor de Apro și a rămas față în față cu Mikloș, pe care l-a învins cu un șut plasat: bară-gol.

S-a încheiat 4-2 pentru CSM Slatina, care rămâne pe podiumul diviziei secunde, după un meci în care norocul a fost de partea ei. CSC Dumbrăvița se pregătește de o deplasare în Ilfov, înaintea pauzei internaționale din octombrie. Sâmbăta viitoare, de la ora 11.00, jucăm pe terenul celor de la Concordia Chiajna.

CSC Dumbrăvița (antrenor Cosmin Stan): Mikloș – Morariu (80, Vasluian), Zurbagiu (cpt.), Apro, Cibi (80, Anișorac) – Burdeț (66, Paulevici), Salhi – Sima, Olaru (66, Sofran), Ekmekci (75, Pădurariu) – Modan

CSM Slatina (antrenor Daniel Oprescu): Toroc – Mitran, Gherghe, Bărăitaru, C. Toma (cpt.) – Trașcu, S. Matei – C. Radu (81, Riza), Mihaiu (88, Savu), Golofca (81, Dragu) – Kayondo (81, Țîră)

La final, antrenorul Cosmin Stan a declarat următoarele:

„Parcă acum ne trezim dintr-un vis urât. A fost un coșmar tot ce s-a întâmplat astăzi pe teren. Vorbesc, firește, de a doua repriză. În permanență am simțit că îi putem bate, că suntem peste ei în duelurile fizice, chiar mi s-a părut că suntem mai proaspeți decât ei. Asta a fost senzația mea în prima repriză și eram convins că vom câștiga după pauză. Dar au venit niște greșeli groaznice, care ne-au dus în situația în care, la un moment dat, am fost groggy. Mare păcat… Cred că e un meci care nu știu dacă se mai poate repeta vreodată. Să faci asemenea greșeli incredibile. Pe final, am avut un elan, cam 5 minute, dar oricum am fost copleșiți după acele greșeli mari de la începutul reprizei a doua, din care am luat primele două goluri. Am avut o tresărire de orgoliu, dar apoi am primit un al patrulea gol foarte ușor, în care aveam superioritate, iar oaspeții au liniștit cu totul jocul”.

„Și Mikloș a fost copleșit, clar. E un portar de moral, care a făcut meciuri bune până în momentul de față. Nu putem acum da în el. Până acum a apărat bine, din șapte meciuri putem spune că doar la meciul cu Craiova a mai avut unele ezitări. Ceea ce e mai dureros e că pe Kayondo l-am antrenat și am discutat începând de joc, inclusiv cu Mikloș și fundașii centrali. Știam că e un atacant care insistă foarte mult pe mingi pierdute și chiar i-am atenționat să aibă foarte mare grijă la Kayondo. El chiar dacă e la distanță mare, vine cu presiune și insistă până la capăt. Primele goluri așa le-am primit: unul la Mikloș și unul la Apro. Nu m-am gândit să îl schimb pe Mikloș, doar în cazul în care nu mai putea continua, pentru că după primul gol a primit îngrijiri minute bune. Deci doar atunci. Eram conduși, nu avea rost să fac schimbare de portar. Încă o dată, să nu aruncăm totul pe Mikloș, nu e el principalul vinovat. Și apărarea și-a făcut până acum treaba, deci nu trebuie să facem un capăt de țară. A fost un meci de coșmar, care probabil nu se va mai repeta”.

„La sfârșitul meciului, când pierzi, sunt supărări peste tot. Și la spectatori, și la antrenori, și la jucători. Băieții erau supărați pe arbitri, toată lumea e supărată când pierde. Până la urmă așa e la fotbal, nu suntem la biserică. Eu, unul, nu vreau să mor, să țin în mine. Mai bine refulez. E mai bine să strig, să mă descarc, decât să țin în mine și să mă îmbolnăvesc, cum pățesc alți antrenori. În momentul când suferi o înfrângere, e normal să îți pierzi controlul. Se întâmplă și la antrenori foarte mari. Eu trăiesc fotbalul la intensitate foarte mare, iubesc fotbalul și îmi doresc întotdeauna să câștig. Asta e mentalitatea mea, așa sunt construit. Ca să glumesc, le ziceam și jucătorilor că vreau să câștig oriunde: și la meciuri oficiale, și la amicale, și când mă mai bag cu ei la miuțe, de fiecare dată vreau să câștig. Și acasă, când joc cărți cu fetele mele, fac totul să câștig. Nu le las să câștige. Așa sunt construit eu. Nu cred că există un antrenor pe lumea asta care să nu aibă presiune. Un antrenor fără presiune, care nu-și dorește mai mult, nu e antrenor”.